Casa

Casa...casa. Ar trebui sa ma faca sa zambesc acest cuvant, cand de fapt nu stiu daca aici e casa mea.
Ah casa, casa... Ecoul meu rasuna mereu, iar pasii vostri grabiti se mai aud cateodata. Nu stiu daca ar trebui sa numesc acest loc "acasa", pentru ca simt ca nu e. Ma simt straina de mine, de voi, de toti. Si mi-e dor de tot ce-a fost odata si nu va mai fi. Dor de mine. Ma privesc mereu in oglinda, nu, nu pentru a ma admira, de fapt nici nu mai am ce sa admir... Nu mai e nimic frumos in mine. Ma privesc doar pentru a vedea schimbari in privirea mea, pentru ca de la o vreme, mi se citeste pe ochi tristetea, si nu mai pot sa ma mint ca sunt bine... Eu stiu ca nimeni nu observa nefericirea mea si ca nimanui nu-i pasa cum ma simt, dar vreau schimbari, vreau schimbari in bine. Si e atat de greu, cand esti singura, singura pe drum...si ca nimeni n-are nevoie de tine. Deseori ma gandesc cum ar fi totul daca eu nu as mai fi. Poate ar fi altcineva in locul meu, cineva care se va descurca mai bine. Cineva care nu ar mai fi un dezastru. Cineva... 

Ganduri de iarna

Sunt genul de persoana care uraste frigul. In camera mea mereu au fost 20 grade +. Dar azi, azi am stins caloriferul. E frig afara, e frig in suflet, de ce sa fie cald in casa? Oricum caldura nici nu se mai simte, si plus la asta, casa e mereu goala. Suntem o familie, e adevarat, dar am impresia ca suntem departe, nu fizic, ci sufleteste. Si iata-ma aici, in toiul noptii, scriind ceea ce ma doare, pentru ca altfel nici nu stiu unde as depozita atatea ganduri care ma bantuie in aceste momente. Jur, jur ca nu m-am simtit niciodata atat de rau. E doar o perioada in care tristetea si-a facut loc in mine, si nu vrea sa mai plece. Ma simt singura, uitata, dar totodata si dezamagita. Dezamagita de mine... atat de dezamagita. Dar nu pot sa fac nimic sa repar ceva ce nu se poate de reparat. Nu pot sa ma repar pe mine. Acea eu care astazi nu ar mai fi avut gandurile astea. O eu care ar fi fost fericita acum. Dar cred ca totul e din vina mea, viata pe care o traiesc si lucrurile care mi se intampla sunt din vina mea. As fi putut face mai mult, dar nu am facut nimic. Si acum e tarziu. 

Mor, mor in liniste

E una din zilele in care vreau sa beau si sa plang.
Am obosit.
Simt ca tot ce fac e degeaba.
Vreau sa plec departe.
Sa zbor.
Sa fiu bine.
De ce oare e asa greu?
De ce nu ma pot ridica?
In jur e totul trist.
Exact si eu.
Si oamenii de pe strada.
Fiecare are povestea sa.
Cu totii suferim in tacere.
Si doare.
Doare sa traiesti.
Si simt ca nu mai pot.
Simt ca locul meu nu e aici.
Ma uit pe geam, afara ploua.
Ploaia spala geamurile,
Dar nu si sufletele.
Si ma regasesc, in ploaie, in frig.
Lucrurile astea ma reprezinta.
Si simt ca mor, mor in liniste.

Ma doare...

Da, am curajul sa tip si sa spun ca ma doare. Ma doare sa vad oamenii plecand unul cate unul, si sa nu fac nimic sa-i opresc. Optez pentru ratiune, imi ascult acea parte din mine pe care o urasc cel mai mult. Ah, cat urasc senzatia asta... si mai sunt si o serie de amintiri si momente care imi aduc doar neliniste. Trebuiau sa fie frumoase, si sunt, doar ca simt cum ele se prafuiesc si devin regretabile. As spune ca nu am regrete, dar as minti. Regret ca nu pot fi asa cum mi-as dori sa fiu. Regret oamenii pe care i-am intalnit, care i-am iubit si i-am pierdut. Nu pot spune ca am iubit multi oameni, dar cand am facut-o, am facut-o cu toata inima. 

Oamenii pleaca, totul se schimba pentru ca nimic nu-i vesnic. Noi suntem efemeri, la fel si timpul, si amintirile, si tot. Si ma doare. Si vreau sa plang. Dar nu mai am putere. Si las timpul sa treaca si sa dispara, cu amintiri cu tot.

Toamna

Sunt zile reci, zile de toamna... Si mi-e frig, simt frigul pana in maduva oaselor. Caloriferul si ceaiul nu ma mai incalzesc... E din ce in ce mai frig. E totul atat de trist, atat de rece si monoton. Mi-as dori sa schimb asta. Vreau caldura, caldura sufleteasca. Astazi ar fi fost mai cald daca mi-ai fi zambit, dar nici macar nu te-am vazut. Esti departe, prea departe...si eu aici, si tu acolo, si asa va fi mereu. Si mi-e frig, mi-e din ce in ce mai frig, in aceste zile reci de toamna.

Trecut

As vrea sa scriu despre noi, despre timp, despre cat de mult ne-am schimbat... Despre linistea asta dintre noi. Despre lucrurile care mi-au schimbat viata. Despre zambete inocente si lacrimi ascunse. Despre vise pierdute si regrete ucigase. Despre amintiri prafuite si sperante false... Despre minciuni frumoase si despre promisiuni desarte. Despre iubire. Despre durere. Despre indiferenta. Despre ceea ce m-a facut sa fiu asa. Despre eternitatea pe care o juram impreuna. Despre viitorul pe care il planuiam atunci si despre viitorii nostri copii. Ah, ce frumos ar fi fost totul, si cat mi se frange inima, acum, cand nu a mai ramas nimic. Si e trist... si e pacat. Si trebuie sa te uit. Tu doar nu mai faci parte din viitor, tu esti doar clipa ce-a trecut.

Linistea noptii

E noapte. E ora 23:52. In jur e liniste. Imi pot auzi respiratia. Unii poate vorbesc cu cineva special la ora asta, dar eu stau aici, intre 4 pereti, singura. Simt linistea. E peste tot. Ma calmeaza. Imi spune ca ar trebui sa merg la somn. Dar nu vreau sa dorm. Ma gandesc la viata asta. Nu e ciudat cum la inceput pare a fi ceva si brusc se transforma in altceva? Cred ca lucrurile se intampla mult prea repede. De la copiii veseli si inocenti, ne trasformam in adolescentii tristi si depresivi. Poate de vina sunt parintii, care ne taie aripile, temandu-se sa ne lase sa zburam putin mai departe de ei. Sau poate de vina suntem noi, pentru ca visam prea mult si ne indepartam de ei incostient? Cati dintre voi v-ati gandit la cum ar fi sa avem genul acela de parinti din filmele americane care sunt plecati de acasa tot timpul iar copiii lor dau petreceri si fac tot felul de nebunii? Ar fi ceva frumos, dar din pacate imposibil. Cu toate astea, eu cred ca pana la urma parintii ar trebui sa ne inteleaga mai mult si sa-si aduca aminte de ei cand erau pe vremea noastra. Si ce pacat ca ei observa doar notele proaste, dar nu si zambetele triste de pe chipul nostru. Atatea lucruri se intampla in jur, si cand lovesc toate odata, nu mai esti acelasi om. Te schimbi, lumea te schimba...si tot ce-ti ramane de facut e sa mergi mai departe, mintindu-i pe toti cu zambetul tau fals, nu? De fapt nimanui nu-i pasa...

Ganduri...

Sunt ganduri ce nu mor niciodata, pentru ca ele traiesc prin noi, prin sufletele noastre... iar ele vor ramane vesnic vii, chiar si atunci cand trupul nostru va fi acoperit cu cenusa. 

Gandurile ne schimba. O fac atat de repede incat nici nu ne dam seama cat de mult ne-am schimbat. 
Azi nu sunt persoana care eram acum un an si sunt sigura ca nici tu nu mai esti. 
Ne schimbam, pe zi ce trece tot mai mult...

Gandurile ar trebui sa ne binedispuna, dar de cele mai multe ori, ele ne distrug. 

Hai sa ne imaginam viata ca pe un infinit de drumuri: 
La inceput alegem un drum si suntem urmati de cineva, pentru ca mai apoi sa ne ratacim si sa ne pierdem...
Totusi, ceea ce conteaza e ca la final sa ajungem la destinatie.
O sa ne impiedicam de multe ori, si nu toti au ales un drum bun... Destinatia reprezinta gandurile noastre, pentru ca ele sunt singurele care au ales acel drum. 
Iar pasind spre acea destinatie, ne putem da seama daca gandurile noastre sunt pozitive sau negative.

Nu-i usor sa traiesti, e foarte greu... mai ales sa treci prin aceste schimbari. Ma aflu in perioada aceea in care chiar nu mai conteaza nimic. Si totusi doare, doare al naibii de mult. Si nu pot face nimic sa devin cum eram, simt cum gandurile mele preiau controlul si ma pierd... De fapt cred ca m-am pierdut demult. Nu a mai ramas nimic. Doar niste amintiri si niste poze vechi, in care zambeam cu adevarat. Si e trist, nu? 
E trist sa te pierzi, dar necesar. Poate m-am pierdut ca sa ma regasesc in ceva sau in cineva. Cine stie ce obstacole voi mai intalni pe parcursul vietii, dar un lucru e clar: M-am schimbat si o fac in continuare...

Am plecat...

Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îți dai seama cât de mult te-ai schimbat tu.

S-au schimbat multe intr-un an, atat de multe... M-am schimbat eu, mi-am schimbat sentimentele... Mi-a fost greu la inceput, dar dupa nopti nedormite, dupa zile indurerate, uite-ma aici... Nu zambesc, dar sunt bine. Nu mai simt nimic pentru tine, si ma bucura acest fapt... Sper ca esti fericit, iar daca nu esti, sper ca vei fi. Sincer, nu-ti doresc raul. Ai fost un om important pentru mine candva... Erai special pe vremea aceea, si acum poate esti, dar nu pentru mine. Astazi ai ramas o amintire... una frumoasa. Ai grija de tine si de ea... la fel cum aveai si de mine atunci. Te-am iubit, dar am ales sa plec, iarta-ma... Nu te uita in urma, te rog. Daca iti va fi greu, cheama-ma, voi veni... iti voi fi aproape mereu. Dar acum te las, ramai... Ramai cu bine, vechea mea iubire...

Stelele

Sunt stele care strălucesc mereu, dar şi stele care, cu timpul, îşi pierd strălucirea.. Sunt stele care cad, nu neapărat având o destinaţie... De obicei, toate stele cad. Unele mai devreme, altele mai târziu. Unele cad pentru a face loc altor stele, altele chiar dacă cad, ar fi de neînlocuit... Unele cad pentru a îndeplini dorinţele altcuiva, altele cad, ca mai apoi să moară. Unele abia sunt observate, altele pur şi simplu dispar, lăsând un mare gol. Unele îţi par atât de aproape, deşi sunt la mii de kilometri distanţă. Altele, deşi îţi sunt aproape, tu eşti prea ocupat să le cauţi pe cele care sunt departe. Stelele sunt ca oameni. Eşti mereu obişnuit să le vezi acolo, şi rar le apreciezi prezenţa. Dar simţind lipsa lor, îţi dai seama că cerul nu ar fi la fel fără ele... Cu toţii avem o stea, dar nu la toţi străluceşte. Totul depinde de noi, pe cine primim în constelaţia noastră şi cât de frumos luminăm în univers.

Eram la fel...

Si eu eram ca tine. Si eu am iubit nebuneste pe cineva. Si eu zambeam cand ii vedeam numele pe ecranul telefonului. Si eu numaram clipele pana cand urma sa ne vedem. Si eu tremuram cand ma strangea in brate. Si eu simteam acei fiori pe care ii simte orice indragostit. Si eu am fost fericita. Si eu aveam un orgoliu mai mare decat mine. Si eu am pierdut multe. Si eu am plans nopti la rand. Si eu am avut insomnii. Si eu am urat. Si eu am cazut la pamant. Si eu eram altfel candva. Singura diferenta e ca tu vei iubi din nou, in schimb, eu am inteles ca nimeni nu are nevoie de mine... si m-am inchis in mine.

Asteptarea ei

Mi-au mai ramas zile numarate. Depresia ma va napadi din nou nu stiu pentru a cata oara. Ea locuieste in mine de ani buni... Mai pleaca uneori, dar are grija sa revina. Sunt prea slaba sa o alung. Sunt refugiul ei. Nu sunt singura. O am pe ea, si ea ma are pe mine. Ma copleseste. Ma face sa urasc. Imi imbiba sufletul cu durere si regrete. Ma iubeste, dar ma omoara. Imi displace, si totusi ma las condusa de ea. O las sa distruga si ultimele ramasite din sufletul meu firav. Si ma avant spre nicaieri. Zbor... Iar ea ma urmeaza. Eu sunt casa ei. Mi-a mai ramas putin. Cateva zile, nopti, luni, poate... Dar va veni. Se va intoarce. O sa ma schimbe.

Cuiva special...

Urasc sa te iubesc. Desi iti ador zambetul.. felul in care ma privesti. Si acele plimbari nocturne, nu cred ca le-as putea uita. Urasc dependenta pe care o am fata de tine. Esti drogul meu. Imi amintesc cand m-ai luat prima oara de mana. Inima imi zambea. Nu credeam ca te voi iubi vreodata... Suntem atat de diferiti. Nu stiu ce faci din mine, dar tresar atunci cand iti vad numele pe telefon. Imi place sa-ti aud vocea inainte sa adorm. Esti totul pentru mine. Ti-ai facut loc cu coatele in viata mea. Ai dezghetat gheata din inima mea. De asta nu pot trai fara tine. Nu vreau sa te uit. Te iubesc, desi urasc iubirea... Stiu ca nu sunt frumoasa.. stiu ca am multe defecte si probabil ai merita ceva mai bun. Stiu. Dar m-ai facut sa-mi amintesc cum e sa iubesti... Sa-ti fie dor de o persoana la 5 minute dupa ce a plecat. Iti spun pentru a mia oara ca te iubesc, ca am nevoie de tine, si ca esti totul... Intelegi? Esti totul.

Cu drag, cea care te iubeste neconditionat.

Cioburi

Cuvintele mele se pierd prin cuvintele tale monotone. Până şi tăcerea ta mi se pare tristă. N-am putut să te urmez, din cauza cioburile de sticlă pe care călcam incetinindu-mă câte puţin din drumul nostru. Da... acel drum pe care tu încă îl continui, iar eu te veghez din spate. Inima ta nu mai bate la fel cum bătea când eram prin preajmă. Tu eşti departe... Atât de departe. Încă îmi bântui gândurile, asta mă face să nu te uit. De fapt e imposibil să o pot face. Mă ucizi. Pleci. Te întorci. Iar eu rămân în loc privind la ceea ce a mai rămas. De fapt n-a fost nimic. Dar nu pot uita. Şi simt că mă sting uşor. Prea uşor. Sunt aici. Deşi nu mai sunt eu. Sunt de gheaţă. Dar sunt bine. Îmi văd de drum. Acelaşi drum plin de cioburi pe care obişnuiam să mergem amândoi cândva...

Gandeste-te, e bine oare ce faci ?

"E totul bine", o spunem cu totii atunci cand suntem intrebati... Dar seara, cand punem capul pe perna, e cu totul altceva. Nu vrem sa recunoastem ca e vina noastra, si dam vina pe viata. Ne consolam cu acel "asa a fost sa fie". Nu! Asa ai facut tu sa fie. Tu esti vinovat pentru persoana care esti azi. Tu ai decis sa te schimbi, chiar daca te durea. Azi, doar tu raspunzi pentru tine. Tu esti responsabil pentru viata mizerabila pe care o duci... Tu si numai tu. Te plangi mereu, dar nu faci nici o schimbare. Ai ocazia sa o faci, dar ti-e frica sa nu pierzi. Uita-te la tine, oare mai ai ce pierde? Dar tu oricum nu vrei sa risti, asa ca ramai in intuneric. Desi nu-ti place, induri si taci. Singur ti-ai ales acest drum, asa ca mergi mai departe. Au fost oameni care si-ar fi dorit sa mearga impreuna cu tine, dar nu. Tu i-ai alungat. Iubesti singuratea, dar duci dorul unei imbratisari.. si cand realizezi asta, e deja prea tarziu. Traieste mai departe, dar sa nu te intorci inapoi. Azi nimeni nu te mai iubeste.

Bucăţi din suflet...

Am lăsat bucăţi din mine în trecut, bucăţi pe care nu pot să le adun pentru că ele au ales să rămână acolo. Dacă ţi se face dor de mine, caută-mă în amintiri. O să-ţi zâmbesc acolo. De mă vei zări pe stradă, să-mi zâmbeşti, dar să nu te întorci. E târziu. Eu sunt bine, asta în caz că îmi simţi lipsa. Am plecat? Întreabă-te dacă mi-ai dat vreun motiv să rămân. Te doare? Şi pe mine m-a durut. Sunt vinovată? Da, faptul că te-am cunoscut a fost greşeala mea. Te-am rănit? Crede-mă, nu aş fi vrut să o fac. Crezi că m-am jucat? Adu-ţi aminte cine a început primul. Regreţi? Şi eu. M-ai înlocuit? Nu-ţi face griji, eu nu am făcut-o. Te întrebi "de ce am renunţat"? O ştii şi tu prea bine. M-ai uitat? Eu nu o să te uit. Nu mă ierţi? Nici nu trebuie. Eu am ales alt drum, un drum departe de tine... Nu pentru că am vrut, ci pentru că aşa trebuia... Te mai iubesc încă? Să nu mă întrebi. Nu o să-ţi răspund. Tăcerea ta a distrus totul.

E doar o zi...

E doar o zi in care nu inteleg ce mi se intampla. Ma trezesc devreme si imi privesc reflexia in oglinda. Zambesc usor... si imi caut luciul din ochi, dar nu-l gasesc. Si cearcanelele... doamne, inca o noapte nedormita... Oare de ce? Incep sa ma gandesc la lucrurile pe care as fi putut sa le schimb, dar nu am facut-o din teama de a nu-mi ruina si mai mult sufletul. Pretind ca sunt bine. Ma intind din nou in pat si incerc sa adorm. E abia ora 7. Trebuie sa ma trezesc, oricum nu voi reusi sa adorm. Ma indrept spre bucatarie, dar e ciudat... Nu-mi e foame. Imi beau ceaiul si mananc o prajitura. E bine... O fac pentru mine. O stare de oboseala si de slabire ma domina. Urc sus. Aproape ca era sa cad de pe scari. Ce mi se intampla? Ceva e in neregula, dar nu-mi pot da seama ce. Poate ca am nevoie de un pic de muzica. Dar nu, nu ma ajuta. Prea mult zgomot. Am nevoie de liniste. Simt un gol mare in inima si trebuie completat. Dar de ce lacrimile pe care le-am varsat pana acum nu-l acopera? Oricum, ce mai conteaza? De parca as trai la nesfarsit aceeasi zi. O zi in care pretind ca sunt bine. O zi la fel ca celelalte... si ceea ce e mai rau e ca nu pot face nimic sa o schimb.

Despartire

Te-am iubit cum n-o sa mai iubesc
Si-mi pare rau ca nu m-ai inteles
Te-am iubit, dar n-am sa te opresc
Din drumul tau pe care l-ai ales.

Te-am respectat mereu si sincer te-am iubit
Iar tu ca drept rasplata, tot timpul m-ai mintit
Acum pe alte cai o luam, dar separat
Ma doare ca te pierd, dar eu m-am saturat.

Eu nu regret povestea de iubire,
Dar e nespus de trist si de ciudat
Sa simti c-asemeni unui fir subtire
Ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Iubirea noastra a fost un vis
Azi soarta ne desparte
Se vede ca nu mi-a fost scris
Sa am de tine parte.