Trebuie sa treci peste !

Si sunt noptile acelea in care adormi si brusc te trezesti... Iarasi l-ai visat, nu ? E a cata oara cand el iti strabate prin somn. Te uiti pe cealalta margine a patului cu o tristete atat de evidenta in ochi. El nu mai e acolo, nu-ti mai zambeste cum o facea altadata, pur si simplu acum e un strain. Ti-a promis mereu ca iti va fi alaturi, dar nu s-a tinut de promisiune. Iar tu inca il mai astepti, inca mai speri... Si ce folos ? Nu te-ai impacat cu ideea ca el nu mai este al tau si ca locul tau e deja ocupat. Mda, acel loc pe care poate nici nu l-ai avut vreodata, dar ti-a placut sa crezi asta. Pana la urma, ce-ai insemnat tu pentru el ? Pansamentul unei rani provocate de ea sau mai mult de atat ? Dar cred ca asa a fost sa fie. Viata ti-a demonstrat inca o data ca meriti mai mult. Si daca totusi e asa, de ce acum nu esti fericita ? De ce nu te poti bucura si tu de viata ? Ai suferit atat de mult, ai sufletul atat de obosit. Oare nu trebuie sa ai si tu parte de putina fericire ? Stiu, te-ai intrebat de multe ori asta, dar vezi tu... viata e nedreapta mereu. Singura solutie e sa supravietuiesti. Acum lasa-l in trecut, nu te mai gandi la el. Deschide ochii... priveste pentru cine te-a lasat si zambeste-i, mai tarziu ii vei multumi ! Tu nu ai pierdut nimic, insa el a pierdut o fata care intr-adevar l-a iubit. Acea fata care ar fi renuntat la tot pentru bine lui...

O zi din viata unui suflet

Stiu, nu am mai scris demult, dar adevarul este ca ma doare... Ma doare sa scriu, imi rascoleste sufletul si toate amintirile. Cand simt ca nimic nu merge bine si visele mele s-au spulberat. Nu mai am putere sa lupt, sa pretind ca totul e bine, e mai presus de puterile mele. Am obosit sa merg pe acelasi drum plin de spini, fara sperante si fara asteptari. M-am saturat sa cad si sa ma ridic de atatea ori. Nu mai pot avea incredere in oameni, am inceput sa-i urasc, sa urasc tot... orasul asta, oamenii din el. Iar trecutul isi spune cuvantul pentru ca prezentul tace. Totul mi se pare sumbru si confuz... Si am ajuns la concluzia ca eu sunt de vina, ma atasez prea usor de oameni, ii las sa ocupe un loc important in inima mea, ca mai apoi sa plece si sa-mi lase in urma lor doar tristete si dezamagire. De atatea ori am zis ca nu o sa mai repet greselile din trecut, dar le repet, iar si iar... Fiecare regret si constiinta ca puteam fi fericita acum, ma distrug, ma omoara incet, incet in fiecare zi...