E doar o zi...

E doar o zi in care nu inteleg ce mi se intampla. Ma trezesc devreme si imi privesc reflexia in oglinda. Zambesc usor... si imi caut luciul din ochi, dar nu-l gasesc. Si cearcanelele... doamne, inca o noapte nedormita... Oare de ce? Incep sa ma gandesc la lucrurile pe care as fi putut sa le schimb, dar nu am facut-o din teama de a nu-mi ruina si mai mult sufletul. Pretind ca sunt bine. Ma intind din nou in pat si incerc sa adorm. E abia ora 7. Trebuie sa ma trezesc, oricum nu voi reusi sa adorm. Ma indrept spre bucatarie, dar e ciudat... Nu-mi e foame. Imi beau ceaiul si mananc o prajitura. E bine... O fac pentru mine. O stare de oboseala si de slabire ma domina. Urc sus. Aproape ca era sa cad de pe scari. Ce mi se intampla? Ceva e in neregula, dar nu-mi pot da seama ce. Poate ca am nevoie de un pic de muzica. Dar nu, nu ma ajuta. Prea mult zgomot. Am nevoie de liniste. Simt un gol mare in inima si trebuie completat. Dar de ce lacrimile pe care le-am varsat pana acum nu-l acopera? Oricum, ce mai conteaza? De parca as trai la nesfarsit aceeasi zi. O zi in care pretind ca sunt bine. O zi la fel ca celelalte... si ceea ce e mai rau e ca nu pot face nimic sa o schimb.