Trebuie sa treci peste !

Si sunt noptile acelea in care adormi si brusc te trezesti... Iarasi l-ai visat, nu ? E a cata oara cand el iti strabate prin somn. Te uiti pe cealalta margine a patului cu o tristete atat de evidenta in ochi. El nu mai e acolo, nu-ti mai zambeste cum o facea altadata, pur si simplu acum e un strain. Ti-a promis mereu ca iti va fi alaturi, dar nu s-a tinut de promisiune. Iar tu inca il mai astepti, inca mai speri... Si ce folos ? Nu te-ai impacat cu ideea ca el nu mai este al tau si ca locul tau e deja ocupat. Mda, acel loc pe care poate nici nu l-ai avut vreodata, dar ti-a placut sa crezi asta. Pana la urma, ce-ai insemnat tu pentru el ? Pansamentul unei rani provocate de ea sau mai mult de atat ? Dar cred ca asa a fost sa fie. Viata ti-a demonstrat inca o data ca meriti mai mult. Si daca totusi e asa, de ce acum nu esti fericita ? De ce nu te poti bucura si tu de viata ? Ai suferit atat de mult, ai sufletul atat de obosit. Oare nu trebuie sa ai si tu parte de putina fericire ? Stiu, te-ai intrebat de multe ori asta, dar vezi tu... viata e nedreapta mereu. Singura solutie e sa supravietuiesti. Acum lasa-l in trecut, nu te mai gandi la el. Deschide ochii... priveste pentru cine te-a lasat si zambeste-i, mai tarziu ii vei multumi ! Tu nu ai pierdut nimic, insa el a pierdut o fata care intr-adevar l-a iubit. Acea fata care ar fi renuntat la tot pentru bine lui...

O zi din viata unui suflet

Stiu, nu am mai scris demult, dar adevarul este ca ma doare... Ma doare sa scriu, imi rascoleste sufletul si toate amintirile. Cand simt ca nimic nu merge bine si visele mele s-au spulberat. Nu mai am putere sa lupt, sa pretind ca totul e bine, e mai presus de puterile mele. Am obosit sa merg pe acelasi drum plin de spini, fara sperante si fara asteptari. M-am saturat sa cad si sa ma ridic de atatea ori. Nu mai pot avea incredere in oameni, am inceput sa-i urasc, sa urasc tot... orasul asta, oamenii din el. Iar trecutul isi spune cuvantul pentru ca prezentul tace. Totul mi se pare sumbru si confuz... Si am ajuns la concluzia ca eu sunt de vina, ma atasez prea usor de oameni, ii las sa ocupe un loc important in inima mea, ca mai apoi sa plece si sa-mi lase in urma lor doar tristete si dezamagire. De atatea ori am zis ca nu o sa mai repet greselile din trecut, dar le repet, iar si iar... Fiecare regret si constiinta ca puteam fi fericita acum, ma distrug, ma omoara incet, incet in fiecare zi...

Un jurnal...

28 iulie 2014

Astazi baiatul pe care il iubesc a plecat. Am plans toata noaptea.

5 august  2014

Astazi, l-am revazut pe strada, a trecut deja peste tot, iar eu nu pot trece.

14 august 2014

Astazi il urasc pentru tot.

 23 august 2014

Astazi am reusit sa-l uit, dar l-am revazut, mi-a zambit si din clipa aceea parca il iubeam din ce in ce mai mult. Am vazut cum prietena lui se apropia si m-am simtit de parca aveam un cutit infipt in inima. As fi vrut sa-i spun cat de mult il iubesc dar nu puteam.

25 august 2014

Astazi e ultima zi, ultima... Maine nu voi mai fi. O sa-mi fie dor.

27 august 2014

Astazi a fost inmormantarea ei, nu puteam sa nu plang, inca o mai iubeam. Eram cu alta doar pentru a o uita, dar nu puteam. As fi vrut sa raman cu ea, dar lucrurile erau prea complicate si orice faceam, o ranea. Asa am pierdut-o, renuntasem la ea si m-a durut. Credeam ca daca voi gasi consolare in bratele alteia o fiu mai bine, dar de fapt imi era tot mai greu. Fiecare atingere a ei, ma facea sa-mi amintesc de ea, de fosta mea iubire. Astazi o sa plec la ea si o sa-i spun tot ce simt, trebuie !

29 august 2014

Astazi suntem in cer, ne tinem de mana, suntem fericiti aici, avem grija de voi si suntem bine !

Uitare

A fost un vis misterios
Si bland din cale-afara
Si prea era de tot frumos
De-a trebuit sa piara.

Ce s-a ales din acel vis
O mana de cuvinte ?
Carora abia le-ar da un sens
Aducerile-aminte.

Sa dam uitarii tot ce a fost
Si dragoste si prietenie
E tarziu, atata a fost
Mai mult nu a fost sa fie.

Ani si ani, zi cu zi vor trece
Se va pierde si numele tau candva
Ne vom intalni la rascruce de drum
Straini, priviri vom schimba.

Lectii...

E ciudat cum trecutul ne umple prezentul cu tot felul de amintiri... Intr-o zi ai impresia ca esti '' mai bine '' si in alta nu te mai poti ridica de la pamant. Cum simti ca nu mai poti suporta. Cand nimic nu mai pare vesel... Cand tot ce e in jurul tau iti aminteste exact ceea ce voiai sa uiti. Cand vrei sa alungi durerea, sa o distrugi, dar nu poti, e prea mult. Simti ca nu mai ai pentru ce trai si ca viata ta nu are nici un sens acum. Cand ieri erai totul si azi nu mai insemni nimic... Cand inchizi ochii si iti apar in fata momentele fericite... Nu ai cum le eviti si stii asta. Aceste lucruri, desi de multe ori te fac sa plangi, sunt lectii de viata din care ar trebui sa inveti. Sa inveti sa iubesti, sa speri, sa lupti, sa pretuiesti, sa dai inapoi ceea ce ti se ofera... Stiu, e greu, chiar foarte greu, dar necesar. Accepta ceea ce ti se intampla, pentru ca toate au un motiv. Daca fericirea a uitat de tine, nu-i nimic. Suporta si demonstreaza-i ca poti trai si fara ea. Dar nu uita, atata timp cat te ridici, vei gasi ceea ce meriti.

Nu lupta pentru ceva ce nu merita

Nu, nu lupta pentru cineva care vrea sa te inlocuiasca. Nu te obosi degeaba, pentru ca daca acea persoana te doreste alaturi, nu va alege pe altcineva mai bun. Mereu va exista cineva mai sus decat tine si trebuie sa accepti asta. Persoanele care te vor in viata lor, te vor pastra. Iar daca totusi te vor inlocui, lasa-i sa ramana o amintire si evita sa te mai gandesti la ele. Candva, cineva te va aprecia si nu te va lasa pentru nimeni altcineva si la sigur vei fi o persoana fericita. E greu sa accepti anumite lucruri, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fii trist. Zambeste cat de des poti, nu conteaza daca te doare. Trebuie sa te opresti sa lupti pentru acele persoane, pentru ca degeaba iti irosesti timpul. Totul depinde de altii, de asta unii dintre noi sufera enorm. Dar o sa fie bine, trebuie sa fie bine. Nu are rost sa mai speram si nici sa visam. Trebuie sa infruntam realitatea si sa alegem corect. Da, o sa mai gresim, dar vom invata ca cei care nu ne demonstreaza ca au nevoie de noi in viata lor, sa-i lasam sa plece. Nu trebuie sa tinem pe nimeni cu forta, pentru ca nu facem bine si la final vom suferi mai mult. Mergi cu capul sus prin viata si ia cu tine doar lucrurile bune. Nu te mai gandi la trecut sau la persoanele care nu sunt cu tine. Traieste clipa si creeaza-ti viitorul, fa-l sa fie frumos !

Uneori, e mai bine sa renunti

A lasat-o in urma, fara sa-i pese, a parasit-o in cel mai dureros mod. Inca o mai chinuie amintirile cu el, dar deja ei nu-i mai pasa. Acum i-a ramas doar ura pe care o poarta in suflet si o scanteie care sta ascunsa in cenusa amintirilor pe care le are alaturi de el. O doare, dar a ramas in picioare, chiar daca a varsat suficiente lacrimi pentru ei, pentru despartirea lor. EL s-a schimbat mult, e indiferent de ceea ce simte ea, iar ea ? EA moare in fiecare zi cate putin. Nimeni si nimic nu poate sa-i aline sufletul, nici macar el...  EL, cel pe care l-a iubit atat de mult. Dar poate intr-o zi, lucrurile se vor schimba, EL nu merita dragostea ei. Iar Ea era fericita cu el, dar o durea sa-l priveasca in ochi si sa-i citeasca sufletul, pentru ca el o mintea si ea vedea asta, dar a continuat si asta a ranit-o. Au gresim ambii si s-au lasat dominati de ura, au ascultat barfele lumii si au uitat de ceea ce simteau sau mai bine zis de ceea ce simtea ea, pentru ca el nu a iubit-o. A folosit-o pe post de '' tratament '' ca sa-si repare inima lui de gheata, dar totul a fost invers si i-a inghetat-o si pe a ei. Acum totul e pierdut, au fost prea tineri, prea prosti ca sa lupte si s-au pierdut...

Regrete...

Ma uit la mine, la ceea ce am ajuns. Par mai schimbata dar totusi la fel. Nu mai am slabiciunile de alta data dar am aceleasi ganduri. Astazi, celor care mai ieri le spuneam ''buna'' , nici nu-i mai bag in seama. Daca astazi sunt mai rece, e din vina lor. Poate e si a mea intr-un fel, dar ei au distrus acea parte de bunatate. Mereu am pastrat o rezerva si pentru oamenii care mi-au fost alaturi la bine si la greu. Poate ma gandesc prea mult la lucrurile astea si meditez prea mult la acel trecut, dar oare cum as putea trai prezentul fara acele lectii de viata ? Oare daca astazi as fi fost acea pesoana de alta data, lucrurile ar fi fost diferite ? Da, recunosc, imi pun prea multe intrebari, iar raspunsurile poate ma vor rani. Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge aici, in aceasta stare. Sunt mai dezamagita decat credeam ca voi fi vreodata, dar toate astea fac parte din viata.... Exista si versiuni mai proaste stiu, dar oare de ce nu putem fi cu totii fericiti ? De ce trebuie sa existe mereu dezamagirile si celelalte lucruri fara de care viata ar fi mult mai frumoasa ? Probabil pentru ca astfel oamenii nu ar mai plange si ochii nu ar mai fi la fel de frumosi, noi am fi fost mai buni si totul avea sa fie mai simplu, dar din pacate e invers. Tot raul spre bine, nu ? 

ASPEPT O MINUNE !

Viitorul

Ma gandesc la viitorul meu si sincer sa spun, ma sperie... Mi-e frica sa mai am incredere in oameni pentru ca ei distrug totul. Simt ca traiesc degeaba, nu sunt moarta dar nici nu traiesc, sunt precum un fluture, zbor, mi se fringe o aripa si cad... Nu mai cred in vise, in iluzii sau in sperante, nu cred in nimic. Vreau doar sa fiu fericita, dar realizez ca m-am schimbat, nu mai reactionez atunci cind cineva ma raneste pentru ca deja am inima ranita, am izolat-o si am inghetat-o in asa fel incat nimeni sa nu-si dea seama. Mi-e greu, sunt la pamant si nu ma pot ridica. Am pierdut mult prea multe si acum, acum doar privesc in gol si simt doar durere. Sunt dezamagita, dar sunt bine intr-un fel, poate doar interiorul e plin de praf si fum. Am nevoie de o persoana care sa nu renunte la mine, care sa ma ridice, dar acum langa mine nu e nimeni. Vreau sa zambesc dar nu pot, am sufletul prins intr-un trecut frumos dar teribil. Iar eu ? Eu exist dar mi-e tot mai greu sa respir in fiecare zi, iar timpul ? El parca trece greu si ma sufoca.

De ce nu spunem niciodata adevarul ?

EL : Cum te simti ?

EA : Ma simt bine :))
Ma simt rau, as vrea sa fii aici, sa te imbratisez, mi-e dor de tine, te iubesc. Stiu ca si tu imi simti lipsa macar putin, si inteleg ca nu ai putut sa imi incalzesti prea mult locul. Ea poate ca te iubeste mai mult decat o fac eu si poate acum esti fericit, dar nu uita ca eu inca mai tin la tine, as face orice ca sa te mai vad, cel putin macar o data.

EL : Ma bucur.
Se vede ca esti fericita si fara mine, se pare ca nu mai sunt eu motivul fericirii tale. Mi-as dori sa imi apari iar in cale, dar acum e prea tarziu pentru noi, te voi iubi mereu.

Vise

Ma uit in jurul meu si simt
Ca fara sa vreau, incet, ma sting.
Nu am stiut sa lupt pentru ce-am vrut
Si realiz ca asta m-a durut, dar am pierdut.

E prea tarziu sa mai regret,
Nu are rost sa-l mai astept.
Drumurile s-au separat,
Si totul atunci s-a destramat.

Nu are rost sa ma intorc.
Fiindca nu voi putea schimba ceva.
Sa nu-i pot spune ''te iubesc ''
Cum o faceam candva.

Sa-l mai privesc o clipa
E tot ce mi-as dori,
Si sa-l cumprind gat
Cat il mai pot iubi.

Sa tin timpul in loc
Si sa il pot ierta,
Caci doar iertarea mea
Il poate ajuta.

Sa-i spun ca-i sunt alaturi
Si lui sa-i para rau,
Ca m-a ranit canva
Si tot la el ma intorc mereu.

Sa-mi spuna ca ma mai iubeste
Si dor i-a fost de mine,
Iar eu sa-l string brate
Sa-i spun ca totul o sa fie bine.

                                      Cory ♥

Nu totul e perfect

Viata mea niciodata nu a fost perfecta, cel putin nu acum.Mereu a existat ceva sau cineva care sa strice tot.Intotdeauna am platit prea mult pentru acele minute de fericire.E ciudat cat ghinion poate avea o singura fiinta iar cele care nu merita nimic au intotdeauna ceea ce vor.Oamenii buni sunt greu de gasit si sunt pe cale de disparitie, unii dintre ei se schimba pentru ca au suferit prea mult.Asa este viata, prea multe lovituri pe la spate, oameni falsi, regrete, minciuni.Oare de ce nu putem fi cu totii fericiti fara sa ne mai complicam atata viata ? Cred ca ar fi mult prea simplu dar lucrurile simple sunt complicate.Tot ce mai ramane este sa facem fata si sa ne bucuram de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi vom o sa spunem ca au fost cele mai deosebite.Sa traim cu speranta ca ziua de maine va fi mult mai buna decat cea de azi si sa gasim mereu sprijin in persoanele dragi.Chiar daca acum totul e greu, va fi si soare candva, sper.

Limita puterilor

Te simti singura, trista.Iti dai seama ca persoanele in care ai avut incredere te-au tradat de prea multe ori, nu mai poti ierta.Te izolezi incet in lumea ta, mereu cu acea durere in inima.Realizezi cat de mult ai gresit, lacrimile isi fac aparitia pe chipul tau si iti ating inima, ai un ocean acolo, un ocean de lacrimi.Tot ce ai nevoie este o persoana care sa te incurajeze, sa iti spuna ca totul va fi bine, dar langa tine nu e nimeni, cel putin acum cand ai nevoie cel mai mult.Esti prea slabita de puteri sa te ridici, sa incepi totul de la inceput.Ai pierdut, si asta te doare cel mai mult.Poate nu ai fost suficient de puternica ca sa lupti pana la capat, si asta explica acest tragic sfarsit.Prea multe ploi, prea mult chin, pentru o inima atat de mica, pentru un suflet de copil care refuza sa creasca.E tarziu sa mai ierti, si chiar daca ai ierta ti-ai face mai mult rau tie.Iti dai seama ca totul are un sfarsit, fie unul bun sau unul trist.Inveti sa nu mai ai incredere in nimeni, si intr-un final reusesti sa fii altfel.Reusesti sa iti ascunzi durerea inimii si incepi un nou inceput.Ai lipici peste tot, singura ti-ai lipit bucatile de inima sparte si acum pretinzi ca nu mai ai o inima.Devii tot mai rea, pentru ca candva ai iubit mult, iar EL si-a bagat picioarele in toate visele tale.Tot ce mai ramane e sa speri, sa lupti pentru ceea ce vrei, sa supravietuiesti furtunilor si sa fii tare !

Prima iubire

Plecarea nu e o solutie

A trecut atata timp de cand am plecat, iar eu inca ma gandesc la momentul despartirii, la despartirea de cei dragi.Nu mi-am imaginat niciodata ca e atat de greu sa fii departe de toti si de toate, e ca si cum ai avea un zid mare intre tine si ei, e foarte greu.Nu m-am gandit ca aceasta decizie imi va schimba complet viata, de ce nu m-am gandit ? De ce am lasat in urma atatea persoane doar ca sa-mi fie mie bine ? Am gresit, am gresit enorm sau poate mai am nevoie de timp, de mult timp, ca sa ma obisnuiesc cu absenta persoanelor impornante, dar e atat de greu.Ma simt ca intr-un cub, simt ca nu mai pot continua, iar calea de intoarcere nu mai exista, e prea tarziu, tot ce imi ramane este sa astept, cine stie, poate intr-o zi lucrurile se vor schimba.Tot ce imi doresc este ca aceasta schimbare sa fie spre bine si sper asta.Regret, dar poate am facut alegerea buna, si daca m-as putetea intoarce in timp, probabil ca as schimba multe lucruri.Am inteles ca plecarea nu e o solutie pentru ca o parte din mine va ramane mereu acolo, in acele locuri, dar asta e...

Si pana la urma toti pleaca...

- Pleci?

- Da...

- O sa te intorci, nu?

- Mereu o voi face...

- De ce?

- Pentru ca nu pot sta prea mult departe de tine...

- Dar eu daca nu o sa mai fiu acolo sa te astept, ce vei face?

- Oricum o sa vin...

- Si ce rost ar avea daca nu o sa mai fiu acolo?

- O sa fii crede-ma!

- De unde stii?

- Pentru ca noi nu putem fi indepartati prea mult timp, de fiecare data cand suntem la distanta destinul face sa ne intalnim...

- Crezi ca e o conexiune intre noi?

- Da, una chiar foarte mare, tu nu o simti?

- O simt, si asteptam sa o simti si tu...

- Eu mereu am simtit-o...

- Crezi ca mai exista o sansa sa fim din nou impreuna?

- Nu cred...

- De ce?

- Pentru ca de fiecare data apare ceva sau cineva, nu va dura prea mult timp, pentru ca distanta si lumea ne vor desparti...

- Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu...

- Te iubesc, dar astazi pentru noi este mult prea tarziu.

- Dar destinul ne vrea impreuna...

- EL ne vrea, dar oamenii rai, NU...

- O sa te iubesc mereu...

- Si eu, nu-mi imaginez ziua in care nu o voi mai face...

- Sa nu ma uiti, poate intr-o zi o sa fim din nou pe acelasi drum...

- Am avut amintiri frumoase, pe care chiar daca as vrea, nu le-as putea uita.O sa-mi fie dor de noi.

- Si mie...

Copilaria

De ceva vreme ma tot gandesc la copilarie, la clipele acelea frumoase pe care cu siguranta n-o sa le uit niciodata.Am atatea amintiri frumoase, si imi este atat de dor, nu imi vine sa cred ca am crescut asa repede, parca totul s-a intamplat prea devreme.Ce mult mi-as fi dorit sa raman mereu acel copil vesel, care nu stia ce sunt alea probleme, dezamagiri... 
Pe atunci, nu aveam nici o grija, alergam fericita si ma distram...
Nu am avut internet si ma bucura acest fapt, pentru ca am stiut sa profit de timpurile acelea in care copiii stateau numai pe-afara... 
Oricat de mult as vrea sa intorc clipele, e imposibil.Si cand ma gandesc ca atunci imi doream mai repede sa cresc acum as da orice sa ma intorc inapoi, dar e prea tarziu.Au fost vremuri dar au trecut.Acum realiz ca am pierdut acest lucru important, dar copilul din mine va ramane mereu chiar daca nu mai am aceiasi ani, chiar daca acum juliturile de pe inima se vindeca mult mai greu decat cele de pe genunchi...
Dar asta e, nu mai pot face nimic si indiferent cat de mult as incerca sa schimb ceva, nu mai pot, s-a terminat...

Critica oamenilor

Este un caz mai frecvent in ziua de astazi, in care asa zisa noastra populatie care se crede perfecta, ne critica... Indiferent ce am face, ea va avea mereu ceva de zis, numai sa nu taca.Si ne putem intrebarile '' De ce ne critica? Oare am facut ceva gresit? '' Chiar daca am facut sau nu ceva gresit nu este o lege in care este scris ca avem dreptul sa criticam oamenii dupa astepect, dupa deciziile lor, fiecare isi traieste viata asa cum vrea, nimeni nu are dreptul sa o comenteze.Oamenii ne critica pentru simplu fapt ca suntem mai buni decat ei, pentru ca vad in noi ceea ce ei nu vor fi niciodata... Si eu am fost o victima criticata de lumea asta '' perfecta ''. Traim intr-o lume in care singura solutie este sa fim puternici, sa ignoram oamenii care ne fac rau, trebuie sa zambim, doar o viata avem, pentru ca indiferent de ce decizii luam, viata merge inainte, noi trebuie sa facem fata la tot raul din jurul nostru, sa fim puternici si sa facem gurile rele sa taca!