Casa

Casa...casa. Ar trebui sa ma faca sa zambesc acest cuvant, cand de fapt nu stiu daca aici e casa mea.
Ah casa, casa... Ecoul meu rasuna mereu, iar pasii vostri grabiti se mai aud cateodata. Nu stiu daca ar trebui sa numesc acest loc "acasa", pentru ca simt ca nu e. Ma simt straina de mine, de voi, de toti. Si mi-e dor de tot ce-a fost odata si nu va mai fi. Dor de mine. Ma privesc mereu in oglinda, nu, nu pentru a ma admira, de fapt nici nu mai am ce sa admir... Nu mai e nimic frumos in mine. Ma privesc doar pentru a vedea schimbari in privirea mea, pentru ca de la o vreme, mi se citeste pe ochi tristetea, si nu mai pot sa ma mint ca sunt bine... Eu stiu ca nimeni nu observa nefericirea mea si ca nimanui nu-i pasa cum ma simt, dar vreau schimbari, vreau schimbari in bine. Si e atat de greu, cand esti singura, singura pe drum...si ca nimeni n-are nevoie de tine. Deseori ma gandesc cum ar fi totul daca eu nu as mai fi. Poate ar fi altcineva in locul meu, cineva care se va descurca mai bine. Cineva care nu ar mai fi un dezastru. Cineva... 

Ganduri de iarna

Sunt genul de persoana care uraste frigul. In camera mea mereu au fost 20 grade +. Dar azi, azi am stins caloriferul. E frig afara, e frig in suflet, de ce sa fie cald in casa? Oricum caldura nici nu se mai simte, si plus la asta, casa e mereu goala. Suntem o familie, e adevarat, dar am impresia ca suntem departe, nu fizic, ci sufleteste. Si iata-ma aici, in toiul noptii, scriind ceea ce ma doare, pentru ca altfel nici nu stiu unde as depozita atatea ganduri care ma bantuie in aceste momente. Jur, jur ca nu m-am simtit niciodata atat de rau. E doar o perioada in care tristetea si-a facut loc in mine, si nu vrea sa mai plece. Ma simt singura, uitata, dar totodata si dezamagita. Dezamagita de mine... atat de dezamagita. Dar nu pot sa fac nimic sa repar ceva ce nu se poate de reparat. Nu pot sa ma repar pe mine. Acea eu care astazi nu ar mai fi avut gandurile astea. O eu care ar fi fost fericita acum. Dar cred ca totul e din vina mea, viata pe care o traiesc si lucrurile care mi se intampla sunt din vina mea. As fi putut face mai mult, dar nu am facut nimic. Si acum e tarziu.