Am plecat...

Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îți dai seama cât de mult te-ai schimbat tu.

S-au schimbat multe intr-un an, atat de multe... M-am schimbat eu, mi-am schimbat sentimentele... Mi-a fost greu la inceput, dar dupa nopti nedormite, dupa zile indurerate, uite-ma aici... Nu zambesc, dar sunt bine. Nu mai simt nimic pentru tine, si ma bucura acest fapt... Sper ca esti fericit, iar daca nu esti, sper ca vei fi. Sincer, nu-ti doresc raul. Ai fost un om important pentru mine candva... Erai special pe vremea aceea, si acum poate esti, dar nu pentru mine. Astazi ai ramas o amintire... una frumoasa. Ai grija de tine si de ea... la fel cum aveai si de mine atunci. Te-am iubit, dar am ales sa plec, iarta-ma... Nu te uita in urma, te rog. Daca iti va fi greu, cheama-ma, voi veni... iti voi fi aproape mereu. Dar acum te las, ramai... Ramai cu bine, vechea mea iubire...

Stelele

Sunt stele care strălucesc mereu, dar şi stele care, cu timpul, îşi pierd strălucirea.. Sunt stele care cad, nu neapărat având o destinaţie... De obicei, toate stele cad. Unele mai devreme, altele mai târziu. Unele cad pentru a face loc altor stele, altele chiar dacă cad, ar fi de neînlocuit... Unele cad pentru a îndeplini dorinţele altcuiva, altele cad, ca mai apoi să moară. Unele abia sunt observate, altele pur şi simplu dispar, lăsând un mare gol. Unele îţi par atât de aproape, deşi sunt la mii de kilometri distanţă. Altele, deşi îţi sunt aproape, tu eşti prea ocupat să le cauţi pe cele care sunt departe. Stelele sunt ca oameni. Eşti mereu obişnuit să le vezi acolo, şi rar le apreciezi prezenţa. Dar simţind lipsa lor, îţi dai seama că cerul nu ar fi la fel fără ele... Cu toţii avem o stea, dar nu la toţi străluceşte. Totul depinde de noi, pe cine primim în constelaţia noastră şi cât de frumos luminăm în univers.

Eram la fel...

Si eu eram ca tine. Si eu am iubit nebuneste pe cineva. Si eu zambeam cand ii vedeam numele pe ecranul telefonului. Si eu numaram clipele pana cand urma sa ne vedem. Si eu tremuram cand ma strangea in brate. Si eu simteam acei fiori pe care ii simte orice indragostit. Si eu am fost fericita. Si eu aveam un orgoliu mai mare decat mine. Si eu am pierdut multe. Si eu am plans nopti la rand. Si eu am avut insomnii. Si eu am urat. Si eu am cazut la pamant. Si eu eram altfel candva. Singura diferenta e ca tu vei iubi din nou, in schimb, eu am inteles ca nimeni nu are nevoie de mine... si m-am inchis in mine.

Asteptarea ei

Mi-au mai ramas zile numarate. Depresia ma va napadi din nou nu stiu pentru a cata oara. Ea locuieste in mine de ani buni... Mai pleaca uneori, dar are grija sa revina. Sunt prea slaba sa o alung. Sunt refugiul ei. Nu sunt singura. O am pe ea, si ea ma are pe mine. Ma copleseste. Ma face sa urasc. Imi imbiba sufletul cu durere si regrete. Ma iubeste, dar ma omoara. Imi displace, si totusi ma las condusa de ea. O las sa distruga si ultimele ramasite din sufletul meu firav. Si ma avant spre nicaieri. Zbor... Iar ea ma urmeaza. Eu sunt casa ei. Mi-a mai ramas putin. Cateva zile, nopti, luni, poate... Dar va veni. Se va intoarce. O sa ma schimbe.

Cuiva special...

Urasc sa te iubesc. Desi iti ador zambetul.. felul in care ma privesti. Si acele plimbari nocturne, nu cred ca le-as putea uita. Urasc dependenta pe care o am fata de tine. Esti drogul meu. Imi amintesc cand m-ai luat prima oara de mana. Inima imi zambea. Nu credeam ca te voi iubi vreodata... Suntem atat de diferiti. Nu stiu ce faci din mine, dar tresar atunci cand iti vad numele pe telefon. Imi place sa-ti aud vocea inainte sa adorm. Esti totul pentru mine. Ti-ai facut loc cu coatele in viata mea. Ai dezghetat gheata din inima mea. De asta nu pot trai fara tine. Nu vreau sa te uit. Te iubesc, desi urasc iubirea... Stiu ca nu sunt frumoasa.. stiu ca am multe defecte si probabil ai merita ceva mai bun. Stiu. Dar m-ai facut sa-mi amintesc cum e sa iubesti... Sa-ti fie dor de o persoana la 5 minute dupa ce a plecat. Iti spun pentru a mia oara ca te iubesc, ca am nevoie de tine, si ca esti totul... Intelegi? Esti totul.

Cu drag, cea care te iubeste neconditionat.

Cioburi

Cuvintele mele se pierd prin cuvintele tale monotone. Până şi tăcerea ta mi se pare tristă. N-am putut să te urmez, din cauza cioburile de sticlă pe care călcam incetinindu-mă câte puţin din drumul nostru. Da... acel drum pe care tu încă îl continui, iar eu te veghez din spate. Inima ta nu mai bate la fel cum bătea când eram prin preajmă. Tu eşti departe... Atât de departe. Încă îmi bântui gândurile, asta mă face să nu te uit. De fapt e imposibil să o pot face. Mă ucizi. Pleci. Te întorci. Iar eu rămân în loc privind la ceea ce a mai rămas. De fapt n-a fost nimic. Dar nu pot uita. Şi simt că mă sting uşor. Prea uşor. Sunt aici. Deşi nu mai sunt eu. Sunt de gheaţă. Dar sunt bine. Îmi văd de drum. Acelaşi drum plin de cioburi pe care obişnuiam să mergem amândoi cândva...