Ganduri de iarna

Sunt genul de persoana care uraste frigul. In camera mea mereu au fost 20 grade +. Dar azi, azi am stins caloriferul. E frig afara, e frig in suflet, de ce sa fie cald in casa? Oricum caldura nici nu se mai simte, si plus la asta, casa e mereu goala. Suntem o familie, e adevarat, dar am impresia ca suntem departe, nu fizic, ci sufleteste. Si iata-ma aici, in toiul noptii, scriind ceea ce ma doare, pentru ca altfel nici nu stiu unde as depozita atatea ganduri care ma bantuie in aceste momente. Jur, jur ca nu m-am simtit niciodata atat de rau. E doar o perioada in care tristetea si-a facut loc in mine, si nu vrea sa mai plece. Ma simt singura, uitata, dar totodata si dezamagita. Dezamagita de mine... atat de dezamagita. Dar nu pot sa fac nimic sa repar ceva ce nu se poate de reparat. Nu pot sa ma repar pe mine. Acea eu care astazi nu ar mai fi avut gandurile astea. O eu care ar fi fost fericita acum. Dar cred ca totul e din vina mea, viata pe care o traiesc si lucrurile care mi se intampla sunt din vina mea. As fi putut face mai mult, dar nu am facut nimic. Si acum e tarziu.