Ganduri...

Sunt ganduri ce nu mor niciodata, pentru ca ele traiesc prin noi, prin sufletele noastre... iar ele vor ramane vesnic vii, chiar si atunci cand trupul nostru va fi acoperit cu cenusa. 

Gandurile ne schimba. O fac atat de repede incat nici nu ne dam seama cat de mult ne-am schimbat. 
Azi nu sunt persoana care eram acum un an si sunt sigura ca nici tu nu mai esti. 
Ne schimbam, pe zi ce trece tot mai mult...

Gandurile ar trebui sa ne binedispuna, dar de cele mai multe ori, ele ne distrug. 

Hai sa ne imaginam viata ca pe un infinit de drumuri: 
La inceput alegem un drum si suntem urmati de cineva, pentru ca mai apoi sa ne ratacim si sa ne pierdem...
Totusi, ceea ce conteaza e ca la final sa ajungem la destinatie.
O sa ne impiedicam de multe ori, si nu toti au ales un drum bun... Destinatia reprezinta gandurile noastre, pentru ca ele sunt singurele care au ales acel drum. 
Iar pasind spre acea destinatie, ne putem da seama daca gandurile noastre sunt pozitive sau negative.

Nu-i usor sa traiesti, e foarte greu... mai ales sa treci prin aceste schimbari. Ma aflu in perioada aceea in care chiar nu mai conteaza nimic. Si totusi doare, doare al naibii de mult. Si nu pot face nimic sa devin cum eram, simt cum gandurile mele preiau controlul si ma pierd... De fapt cred ca m-am pierdut demult. Nu a mai ramas nimic. Doar niste amintiri si niste poze vechi, in care zambeam cu adevarat. Si e trist, nu? 
E trist sa te pierzi, dar necesar. Poate m-am pierdut ca sa ma regasesc in ceva sau in cineva. Cine stie ce obstacole voi mai intalni pe parcursul vietii, dar un lucru e clar: M-am schimbat si o fac in continuare...