Asteptarea ei

Mi-au mai ramas zile numarate. Depresia ma va napadi din nou nu stiu pentru a cata oara. Ea locuieste in mine de ani buni... Mai pleaca uneori, dar are grija sa revina. Sunt prea slaba sa o alung. Sunt refugiul ei. Nu sunt singura. O am pe ea, si ea ma are pe mine. Ma copleseste. Ma face sa urasc. Imi imbiba sufletul cu durere si regrete. Ma iubeste, dar ma omoara. Imi displace, si totusi ma las condusa de ea. O las sa distruga si ultimele ramasite din sufletul meu firav. Si ma avant spre nicaieri. Zbor... Iar ea ma urmeaza. Eu sunt casa ei. Mi-a mai ramas putin. Cateva zile, nopti, luni, poate... Dar va veni. Se va intoarce. O sa ma schimbe.