Copilaria

De ceva vreme ma tot gandesc la copilarie, la clipele acelea frumoase pe care cu siguranta n-o sa le uit niciodata.Am atatea amintiri frumoase, si imi este atat de dor, nu imi vine sa cred ca am crescut asa repede, parca totul s-a intamplat prea devreme.Ce mult mi-as fi dorit sa raman mereu acel copil vesel, care nu stia ce sunt alea probleme, dezamagiri... 
Pe atunci, nu aveam nici o grija, alergam fericita si ma distram...
Nu am avut internet si ma bucura acest fapt, pentru ca am stiut sa profit de timpurile acelea in care copiii stateau numai pe-afara... 
Oricat de mult as vrea sa intorc clipele, e imposibil.Si cand ma gandesc ca atunci imi doream mai repede sa cresc acum as da orice sa ma intorc inapoi, dar e prea tarziu.Au fost vremuri dar au trecut.Acum realiz ca am pierdut acest lucru important, dar copilul din mine va ramane mereu chiar daca nu mai am aceiasi ani, chiar daca acum juliturile de pe inima se vindeca mult mai greu decat cele de pe genunchi...
Dar asta e, nu mai pot face nimic si indiferent cat de mult as incerca sa schimb ceva, nu mai pot, s-a terminat...