Ma uit la mine, la ceea ce am ajuns. Par mai schimbata dar totusi la fel. Nu mai am slabiciunile de alta data dar am aceleasi ganduri. Astazi, celor care mai ieri le spuneam ''buna'' , nici nu-i mai bag in seama. Daca astazi sunt mai rece, e din vina lor. Poate e si a mea intr-un fel, dar ei au distrus acea parte de bunatate. Mereu am pastrat o rezerva si pentru oamenii care mi-au fost alaturi la bine si la greu. Poate ma gandesc prea mult la lucrurile astea si meditez prea mult la acel trecut, dar oare cum as putea trai prezentul fara acele lectii de viata ? Oare daca astazi as fi fost acea pesoana de alta data, lucrurile ar fi fost diferite ? Da, recunosc, imi pun prea multe intrebari, iar raspunsurile poate ma vor rani. Nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge aici, in aceasta stare. Sunt mai dezamagita decat credeam ca voi fi vreodata, dar toate astea fac parte din viata.... Exista si versiuni mai proaste stiu, dar oare de ce nu putem fi cu totii fericiti ? De ce trebuie sa existe mereu dezamagirile si celelalte lucruri fara de care viata ar fi mult mai frumoasa ? Probabil pentru ca astfel oamenii nu ar mai plange si ochii nu ar mai fi la fel de frumosi, noi am fi fost mai buni si totul avea sa fie mai simplu, dar din pacate e invers. Tot raul spre bine, nu ?
ASPEPT O MINUNE !

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu